Taci! bătrânul vine-n treacăt;
Pasul i se stinge iară.
Umbre urcă și coboară –
La fereastră-i un mesteacăn.
Și-n podgoria bătrână
Zburdă-a faunilor horă,
Zvelte nimfe-n astă oră
Ies ușoare din fântână.
Vine-auzi! furtună mare
Din creson tămâie-adie,
Ține-un flutur liturghie
La surpatele umbrare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică, un vis sau o amintire estompată, unde natura și elementele fantastice se împletesc. Timpul pare să se dilate, iar granița dintre realitate și imaginație devine neclară.