Maică, du-mă-n bezne grele,
Cruce-n reci scântei de stele.
Sparte-s gură și minciună,
Clopot tras ce-abia mai sună.
Noapte, sumbrii-ți nori – plăcere,
Fructe roșii, rea minciună,
Clopot tras ce-abia mai sună –
Cruce sângerând spre stele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de resemnare și acceptare a unui destin sumbru, invocând imagini întunecate și simboluri religioase. Vorbitorul pare să caute alinare în întuneric, acceptând sacrificiul și deznădejdea ca pe o eliberare.