René Char – 95
Beznele cuvântului mă amorțesc și mă intimidează.Eu nu particip la agonia feerică.Cu o cumpătare de piatră, rămân mama unor leagăne depărtate.
Versuri corectate și adnotate
Beznele cuvântului mă amorțesc și mă intimidează.Eu nu particip la agonia feerică.Cu o cumpătare de piatră, rămân mama unor leagăne depărtate.
Beznele pe care ți le vârî în tine sunt conduse de desfrâul ascendentului tău solar.
Maică, du-mă-n bezne grele,Cruce-n reci scântei de stele.Sparte-s gură și minciună,Clopot tras ce-abia mai sună.Noapte, sumbrii-ți nori – plăcere,Fructe roșii, rea minciună,Clopot tras ce-abia mai sună –Cruce sângerând spre stele.