Răcoarea toamnei: Cenușiu – geam gol.
Senină – o viață plină-aici se-arată
E vița aurie-n mâini purtată
Coboară Domnu-n ochi blajini domol.
Peste ținut el, seara, trece blând.
Printre stejari e drumul plin de bruma
Tăcere, frunze cad din crengi întruna
Îngheață-un suflet în cernit veșmânt.
La cârciumă calmi oameni joacă-n drum
Din gură o amărăciune cade
Ciorchini de soc, mai flaute-mbătate
Cel singur și-o jivină merg molcum.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj autumnal melancolic, plin de imagini vizuale puternice. Vorbește despre singurătate și trecerea timpului, surprinse într-o atmosferă contemplativă.