Tomnatic soare ziduri, curți pictează,
Grămezi de poame zac de-a rândul
Și-n jur sărmani copii se-așează.
În tei bătrâni izbește vântul.
Prin poartă intră-o ploaie aurie.
Femei gravide și-ostenite
Pe roase bănci tot întârzie.
Pahare-ncep cei beți să-agite.
Un pierde-vară, plin de viață,
Cămașa-n dans și-o face roată.
Se strâng puternic brune brață.
Ochi goi de la fereastră cată.
Se-nalță din fântâni duhoare.
Și-n jur, pustie, neagră, rece,
Podgoria-n amurg dispare.
Spre sud un stol de păsări trece.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj dezolant, marcat de sărăcie și melancolie. Imaginile puternice sugerează o lume în declin, unde speranța pare să se fi pierdut, dar viața continuă să pulseze în gesturi mici.