Mă legăn pe-o creangă-n adâncul azur,
Vălmășagul de frunze-ntomnat
Fluturii beți licărind îl străbat,
Răsună în luncă securi.
Mușc boabele roșii flămând,
Lumină și umbră se mișcă-n frunziș.
Praf de aur pe brunul prundiș
Scârțâie, ceasuri de-a rândul căzând.
Sturzul râde în tufe glumind
Și mă-acoperă cu zgomot turbat
Vălmășagul de frunze-ntomnat –
Fructe strălucitoare și mari se desprind.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică de vară, plină de imagini vizuale și auditive ale naturii. Vorbitorul se află într-o stare de contemplare, absorbit de frumusețea și liniștea peisajului.