Mereu te reîntorci, melancolie,
O, blândețe a singuraticului suflet.
La sfârșit o zi aurie strălucește.
Plin de umilință se-nclină durerea răbdătorului
Sunând a blândețe și moale nebunie.
Privește! Iată se și-ntunecă.
Se reîntoarce noaptea și plânge-un muribund
Și altul suferă cu el.
Tremurând sub ale nopții stele
Se-nclină an de an tot mai adânc capul.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și suferință, cu o perspectivă asupra morții și a trecerii timpului. Vorbește despre durerea răbdătoare și despre întoarcerea constantă a nopții și a sentimentelor întunecate.