Strigăt de faun prin scântei o ia haihui,
Lumini în parcuri spumegă-n cascade,
Metalici aburi scaldă-arcade
De oțel și-orașu-aleargă-n jurul soarelui.
Gonește-n carul tras de tigri-un zeu
Pe lângă femei luminoase bazare
Pline de aur lichid și mărfuri rare.
Sclavi urlă când și când, trăgând din greu.
Un beat vapor se-ntoarce pe canal
Trândav în verzii snopi de soare.
Concert viu de culori răsare
Încet, încet lângă spital.
Fast sumbru-arată-un Quirinal.
Mulțimi pestrițe în oglinzi senine
Se-nvârt pe poduri și pe șine.
Veghează-n fața băncii-un demon pal.
Gravide pier pe lângă-un visător
În lunecoase străluciri, departe,
Și clopote ascultă cel pe moarte –
Comoară de-aur arde-ncet în zori.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj urban decadent, plin de simboluri ale trecerii timpului și ale efemerității vieții. Imaginile puternice și contrastele dintre frumos și grotesc sugerează o atmosferă apăsătoare și melancolică.