O, Seară, ce-n întunecatele sate ale copilăriei merge.
Iazul de sub sălcii
Se umple cu suspinele murdare ale melancoliei.
O, pădurea ce coboară silențios ochii căprui
Din singuraticele mâini osoase
Violetul zilelor se prăbușește în extaz.
O, apropierea morții. Să ne rugăm.
În noaptea asta se desprind pe călduțe perne,
Îngălbenite de tămâie, fragedele brațe ale îndrăgostiților.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și apropiere de moarte, folosind imagini ale naturii și ale amintirilor din copilărie. Versurile sugerează o contemplare a efemerității vieții și o căutare a consolerii în iubire și rugăciune.