Ar trebui să cred în fructe.
Foșnetul zânei când apare
din tăietura merelor ea cade
într-un ochean plutit pe mare.
Nu mușca din frunza pe care ai găsit-o,
din ea răsare un copil spre lume
și pielea lui sunând va ninge
coama acvatică de spume.
Nu sparge oasele rotunde,
din ele cad un șir de animale
amestecate vor intra în trup
cu dinții luminând rănile tale.
Sensul versurilor
Piesa explorează legătura dintre natură, transformare și spiritualitate, folosind imagini simbolice și metaforice. Versurile sugerează o lume ascunsă în elementele naturale, plină de mister și potențial de transformare interioară.