Bogatul miez al rozei sângerii
E bogăţia fiinţei tale vii.
Lasă-ţi, ca roza, inima-nvoltată.
Nu te închide, neînduplecată,
În tine. Înfloreşte-n joc, în cânt
Şi dragostea aşteaptă fremătând.
Să nu fii rozei aspră păzitoare:
Te-ar arde înfocata ei splendoare.
Sensul versurilor
Piesa încurajează deschiderea sufletească și trăirea intensă a emoțiilor, asemeni unei roze care își dezvăluie frumusețea. Metafora rozei sugerează că închiderea în sine poate fi distructivă, în timp ce deschiderea către iubire și viață aduce împlinire.