Lui Eugen Coşeriu
S-ar putea oare,
S-ar putea oare roti,
Neînconjurat de stele,
Pământul?!
Ar putea oare,
Ar putea oare să existe,
Neîngrădiţi de Limba Română,
Carpaţii?!
Ar putea oare,
Ar putea oare să fiinţeze
Dorul,
Neînconjurat de liniştea
Şi frumuseţea inimii tale?!
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea dorului ca element fundamental al existenței, legat inextricabil de repere identitare precum limba română și natura Carpaților. Dorul este prezentat ca o componentă esențială a sufletului, la fel de vitală ca liniștea și frumusețea interioară.