Lui Mihai Eminescu.
Sub un tei ce înflorește,
ea, frumoasă, se oprește.
„Bună seara, fete două,
Cu ochi înmiresmați de rouă!”
„Bună seara! Dar sunt una!”
Printre genele femeii,
răsărea pe cer și Luna.
De sub tei ce înflorește,
ea, frumoasă, se pornește.
„Rămâneți cu bine, doi
Tei cu tremurate foi!”
„O, drum bun! Nu-s unul oare?!”
Printre foi ca niște lacrimi
răsărea și sfântul Soare.
Sensul versurilor
Piesa este o reverie inspirată de poezia lui Eminescu, unde o femeie se află sub un tei, iar elementele naturii (luna, soarele) se împletesc cu starea ei interioară. Versurile sugerează o dualitate și o introspecție profundă asupra identității și a efemerității.