Lui Ion Deaconescu.
Doamne, cu Tine
Toate zilele mele
Să stea de vorbă ar dori.
Dar numai Tu
Ai răgaz.
Iată,
Mai repede ca lacătul
Ruginește pe cruce
Numele omului.
Iată,
Am ajuns să fiu
De partea morții,
Dacă moartea are dreptate,
Și împotriva vieții,
Dacă viața se ticăloșește.
Iată, voi muri.
Fără de lacrimi –
Le-am plâns pe toate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o meditație asupra morții și vieții, oscilând între acceptarea morții ca pe o eliberare și dezamăgirea față de o viață percepută ca degradată. Vorbitorul își exprimă dorința de a comunica cu divinitatea, dar se simte atras de moarte în fața unei vieți dezamăgitoare.