Seri albastre
Adăstați puțin
Pe marginea inimii noastre
Cea mai lipsită de venin.
La rădăcina ierbii
Ce tineri sunt șerpii
Și parcă-nviem
Și parcă murim.
În astfel de seri
Nu se mai poate vorbi
Decât despre nemurire.
Preacuratelor toate
În asemenea seri de-naltă nuntire
În limpede șoaptă vorbi despre murire
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a frumuseții melancolice a momentelor trecătoare. Vorbește despre o contemplare a naturii și a dualității dintre viață și moarte, într-un cadru nocturn și misterios.