Formă și elan ale preadarnic
vasului de pe-al zeiței umăr, –
cu tiparul nostru e zadarnic
să-l compar, dar pofta-i fără număr:.
În adâncul curbei, care suplă-i,
dar matură, -ncape calapodul
inimii celui dintâi ce-asupră-i
a simțit că se revarsă rodul.
Roua, în corolă, cea din zorii
primei zile, nu-i de luat în mână,
ca niște-adamante iluzorii,
dar, ca sentimentul, la-ndemână.
Roadele-i, zeița să-și reverse
peste inimi pline că dau peste, –
peste, -așișderi, unei mari averse,
casele și-aleile aceste?.
Nu, ea stă unde nu pot să urce
cei ce cornul ei preaplin l-adoră.
Doar: ca apă, pare-a i se scurge
darul pentru însetata floră.
Sensul versurilor
Piesa descrie abundența divină și dorința de a atinge starea de grație. Cornul abundenței este un simbol al darurilor nesfârșite, inaccesibile celor care doar îl adoră de la distanță, dar care se revarsă asupra celor însetați de cunoaștere și experiență.