Iubite, strigă-mă, puternic strigă-mă!
La geam nu-ți mai lăsa logodnica atât
în așteptare.
În alei de platani seculare
seara nu mai stă în cale:
sunt goale.
Și dacă în casa-noptată
să mă-nchizi n-o să vii,
din mâinile mele împrăștiată
în grădinile albastrului toată
mă voi risipi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei logodnice care așteaptă cu disperare venirea iubitului. Ea se simte neglijată și amenință cu dispariția dacă el nu vine să o salveze din această așteptare chinuitoare.