O floare-i un plăpând jedou
ce-și pierde repede elanul.
Un pom nu trece bine anul
și-n sine-ntoarce-se din nou.
Doar tu, biet Doamne, te-ai întors pe calea
mizeriei omului, – încât s-ar spune cum
că lunga-ți lipsă-n cerurile alea
începe-abia acum.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra sacrificiului divin și asupra efemerității vieții, comparând fragilitatea florilor și a pomilor cu întoarcerea lui Dumnezeu pe pământ. Sugerează o meditație asupra absenței divine și a impactului acesteia asupra umanității.