Ei au toți guri obosite
și suflete senine fără margine.
Și un dor ca un păcat
le trece uneori prin vis.
Aproape că se aseamănă toți între ei;
în grădinile lui Dumnezeu tac,
ca multe, multe intervale
în puterea și melodia Lui.
Numai când își întind aripile
sunt deșteptătorii unui vânt:
ca și cum Dumnezeu ar umbla cu cuprinzătoarele
sale mâini de sculptor prin paginile
întunecatei cărți a începutului.
Sensul versurilor
Piesa descrie îngerii ca ființe contemplative, cu suflete senine, dar purtătoare de un dor subtil. Ei sunt parte integrantă a creației divine, iar aripile lor simbolizează intervenția divină în lume.