Aș fi vrut aici să fiu
doar un cal, numai un cal
lângă râu.
E atât de singur omul,
râul e atât de mare,
c-aș fi vrut aici să fiu
doar un cal, numai un cal,
lângă râu.
Să fiu ca o piatră-aprinsă
de vreun vânt, să pasc în somn,
jos în lunca râului,
lângă râu.
Dintr-o dată, lung nechez;
un galop fără de capăt,
ca să fiu mereu o piatră,
piatră-a vântului, să pasc
dincolo de râu; în somn,
lângă râu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de evadare din singurătatea umană prin transformarea în elemente ale naturii, precum un cal sau o piatră, pentru a găsi pace și liniște lângă râu. Este o meditație asupra condiției umane și a legăturii cu natura.