Tot cernită, -n veci de negru
între patru ziduri, moartă,
și c-un văl întins pe față.
– Să nu treci pe poarta ei,
să nu-i pui picioru-n casă!.
Sunt lămâi și portocali
la-ndemână, lângă ziduri,
umbră proaspătă-n grădina-i.
– Niciodată, ochii mei,
crengile să nu le-atingeți!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de izolare și doliu, posibil cauzată de un blestem. Există o interdicție de a interacționa cu lumea exterioară, simbolizată de grădină și fructe.