O cărăruie plânge prin mușețelul mic,
o alta unduiește pe lângă vis,
și piere sub vița unde crinii, ciobani de borangic,
își păstoresc în iarbă răgacele de miere.
A treia, prin amurgul bujorilor cu facle,
a dus în cercuri duhul căpșunelor de ceară
și sufletul de aur al mazării din racle
de chilimbar și-al nalbei care-a murit aseară.
Aici, tânăr și palid lângă cununi de laur,
se-aprinde ca un paloș de fulgere cerești,
se stinge, printre vișini, ca steaua, și, în aur, tânjește
Radu, cneazul gândacilor crăiești.
Gyr, prințul trist și leneș dormind prin busuioc,
Maria
Să
Voivodul albastrelor răzoare, descălecat din lună, să moară de lingoare și vis, printre lăcuste și coacăze de foc.
Sensul versurilor
Piesa descrie o grădină plină de simbolism, unde elemente ale naturii se împletesc cu moartea și visarea. Personaje misterioase tânjesc într-un peisaj oniric, sugerând o lume a frumuseții efemere și a melancoliei.