Ier, râuț mare, fad, bizar,
E plin de smârc, rogoz, papură.
Crasna, Someș, Tisa, Dunăre
Îi duc în Ocean spuma.
Dacă m-ar îngropa chiar, cerul scit,
Cu sute de osânde-n sânge,
Cârtițele scobind baraje,
La Ocean voi ajunge.
Vreau, că e un curaj trist,
Vreau, că e fast, minune:
Cineva pornind de la gârlă
Și în Ocean va ajunge.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre călătoria inevitabilă a fiecărui lucru, oricât de mic, către un scop final măreț. Metafora râului care se varsă în ocean sugerează că fiecare are un destin și o contribuție, indiferent de obstacole.