Sunt flori ce-ți ies în drum să te sărute
și-ți gângure crâmpeie de voroave.
Altele mici și proaste și gângave
au ochi adânci și-ntrebători de ciute.
Unele cântă, altele spun snoave,
cârciumărese zvelte și limbute.
Sunt flori ce parcă tremură lăute
se spovedesc și-nchină cruci firave.
Sunt flori cu străluciri de spade goale,
flori cu obraji și gene lungi de îngeri,
flori îmbrăcate-n platoșe și zale,.
flori prăbușite-n lacrimi și înfrângeri,
flori ce te mustră și te-nfruntă-n cale
și flori care te iartă că le-nsângeri.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea emoțiilor umane prin metafora florilor. Florile reprezintă diverse aspecte ale vieții, de la bucurie și inocență la suferință și iertare, reflectând dualitatea experienței umane.