Un dor purpuriu din Trecut,
Obelisc vei dăinui:
Femeie-cruce tristă, mov,
Timpului.
Știu, te păzești pe tine,
Când mormântul meu păzești,
Dar, Moartea – și ce e după –
O depășești.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și contemplare asupra trecerii timpului și a morții, văzute prin prisma unei figuri feminine puternice, care depășește aceste obstacole. Este un omagiu adus rezistenței și spiritului etern al femeii.