În nopțile de iarnă triste
M-apucă gânduri pesimiste
Și-n neputința de-a visa,
Citesc pentru-a mă consola,
Pușkin, Byron.. etcetera.
Dar versurile lor amare
Măresc cumplita-mi disperare
Și-mi spun: „Zadarnic vei căta,
Căci viața noastră e așa:
Durere, plâns, etcetera.”
Iar sensul lor mi-arată mie
O singură filozofie,
Și-atunci, nebun ca un Rola,
Mă-mbăt cu vin pentru-a uita,
Iubesc, sărut. etcetera.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și deznădejde în nopțile de iarnă. Personajul încearcă să găsească consolare în lectură, dar versurile poeților nu fac decât să-i accentueze disperarea, conducându-l spre o filozofie sumbră. În cele din urmă, caută uitarea în alcool și plăceri efemere.