Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire.
Ca o pasăre ce și-a pierdut cărarea
m-ai prins în umbra aripilor tale,
că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu.
Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, și iartă-mi astă iubire.
Și dacă nu mă poți iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere.
Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor.
Mă voi strecura în colțul meu și înmărmurită
voi rămâne în puterea îngândurată a nopții.
Cu amândouă mâinile acoperi-voi rușinea ochilor mei.
Întoarce-ți fața de la mine, dragul meu drag, și iartă-mi astă durere.
Și dacă mă iubești, dragul meu, iartă-mi astă bucurie.
Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii,
nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii.
Când înălțată pe soclul puterii te conduc
cu tirania dragostei mele, și când, ca o zeiță,
îmi închin ție darurile mele,
primește-mi mândria, dragul meu, și iartă-mi fericirea.
Sensul versurilor
The poem expresses a deep and complex love, intertwined with themes of forgiveness and devotion. The speaker seeks forgiveness for both the pain and joy their love brings, acknowledging the overwhelming power and potential pitfalls of intense emotions.