Chinuri, răni, să vă opriți,
Nu vă grăbiți.
Mor eu frumos, cu ordinea,
Dar am o vorbă cu Moartea.
Oare, cu ce-a venit
Sfântul afurisit?
Cum demult, în copilărie,
Să am vise line, senine?
Visul mic, de mine s-amuză,
Mă evită, nu mă pupă.
Un vis calm, mare și sever,
Somnul etern să-mi fie prieten.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de suferință și resemnare în fața morții. Naratorul își dorește un somn etern, un vis liniștit, dar este bântuit de chinuri și amintiri.
