Lui Domingo Bolivar.
Tu, frate, care știi lumina, spune-mi-o și mie.
Sunt ca un orb.
Sunt fără drum și merg pe bâjbâite.
Merg pe sub ploi și fulgere dezlănțuite,
orbit de vis, nebun de armonie.
Visul e boala mea. Din poezie
lucrată mi-e cămașa pe suflet; ascuțite
vârfuri de fier ea are, spini, cuțite,
din care picură melancolie.
Și astfel merg. Orb și nebun prin lumea mea
amară;
și mi se pare-adesea că drumu-i lung și-i seară,
iar uneori că-i scurt și va să se termine.
Și-n căutarea dintre viață și-agonie,
chinul mi-l duc și-abia mă mai pot ține.
N-auzi cum cad din mine stropi de melancolie?.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de melancolie și dezorientare. Vorbitorul se simte pierdut și orb în fața vieții, căutând lumina și sensul, dar fiind copleșit de suferință și chin.