Veșnic zăbovind la toate,
Noi, cert, venim de departe,
Pășind obosiți, cu jale.
Veșnic zăbovind la toate.
Nici a muri nu știm în tihnă.
Când Moartea e să vină,
Vlaga din nou e aprinsă.
Nici a muri nu știm în tihnă.
Veșnic zăbovind la toate,
Cu vis, succes, îmbrățișare,
Vad, odihnă, întârziate.
Veșnic zăbovind la toate.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra condiției umane de a amâna constant lucrurile importante, chiar și în fața morții. Subliniază o incapacitate de a găsi odihnă sau împlinire, fiind mereu prinși într-un ciclu de așteptare și întârziere.