Ce frumos ești, primăvara, calule,
Când cerni cerul coamei tale,
Coperind cu spumă stufărișul!
Întreaga dragoste o păstrezi în piept:
De la Doamna albă de Africa
La Magdalena din oglindă,
Idol ce combate, grație ce meditează.
* din grupajul „Lascaux” (IV)
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea calului în contextul naturii primăverii, împletind imagini ale dragostei și spiritualității. Calul devine un simbol al puterii interioare și al conexiunii cu divinitatea.