Poetul e geneza unei ființe care aruncă și a unei ființe care reține. Iubitului îi împrumută vidul; iubitei, lumina. Perechea aceasta formală, această dublă santinelă, îi dăruie patetic vocea ei.
René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Sensul versurilor
Piesa explorează rolul poetului ca generator și reținător de emoții, atribuind vid iubitului și lumină iubitei. Această dualitate creează o voce patetică, sugerând o legătură profundă și complexă între creator și inspirație.