Eram în decembrie, noaptea se îmbrăca devreme. O ploaie violentă se amesteca cu
un vânt înghețat și îi dădea lovituri de vârfuri. Câțiva vânători erau disimulați într-un tufiș,
cu genunchiul sprijinit pe ramuri. Vânatul lor migrator în acest timp blestemat era
un zbor de sturzi înfricoșați; ochiul trăgătorilor, deasupra pământurilor lor bogate
cu plante prea bine aliniate, își imagina păsările la apus, grăbite să moară.
Solurile patului sunt zeloase dar foarte reci.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă sumbră de vânătoare în timpul iernii, folosind-o ca metaforă pentru cruzimea societății. Imaginea păsărilor vânate simbolizează vulnerabilitatea și inevitabilitatea morții.