În umbra gândului ce trece
Te caut, lacrimă de soare,
Ești ca o blândă adiere,
Firavă zână călătoare.
Prin aerul încărcat de cântec
Totul în jur e simfonie,
Sete de zbor, de înălțare
Răscolitoare armonie.
Te simt azi, marea mea iubire,
În orice strop de mângâiere,
Izvor de fericire și de patimi,
Trăiesc secunde efemere.
În labirintul tău de gânduri
Iubesc suprema rătăcire,
Fierbinte și frumos delir,
Lucirea din a ta privire.
O, Doamne, ai pus atâta har
Și parcă-n toate-ai pus iubire,
Lirism împins la exaltare
Și setea ta de nemurire.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul profund de iubire și conexiunea cu natura și divinitatea. Vorbește despre efemeritatea vieții și dorința de a atinge nemurirea prin iubire și experiențe intense.