Aici, la țărmul mării
scrutez întinderile
încercând să descopăr
ceva, dar parcă înadins
totul a încetat
să se mai miște împrejur.
Doar ampla respirație marină,
din când în când
un zvâcnet
spintecă scurt apele
ca o aripioară înotătoare.
Percepția e pur vizuală
nimic logic; apare și dispare,
ca la orizont aripa unui delfin.
Impresiile acestea –
constatări simple,
pe care cândva, cine știe când,
le vor scoate la iveală
niște amintiri.
Atunci le voi învălui
în cuvinte alese și frumoase,
acum nu pot să scriu
și nici nu am cu ce.
Îmi mângâi privirea
cu întinderea lichidă fără de hotar
peste care zvâcnesc pescărușii…
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de contemplare la țărmul mării, unde observarea naturii și a elementelor marine declanșează o introspecție asupra amintirilor viitoare. Vorbitorul anticipează momentul în care aceste impresii vor fi transformate în cuvinte.