Spune-mi, te rog,
E noapte sau zi?
E greu să-mi dau seama
De când nu mai vii.
Se-aude din nou
Cântecu-ăla flămând
Pe coridoare pustii.
Din calul troian
De vizavi,
Fetița cu chibrituri râde
Imaginându-și coridoare pustii.
Iubirea ei imprecisă-i
Școala mea de meserii.
Iubirea ei imprecisă-i
Școala mea de meserii.
Spune-mi, te rog,
Ca să pară că știi,
Exact cât mai ai pân’ la cine vei fi.
Sper să-ți fie de-ajuns
Un cântec de nepătruns,
Sau tu voiai copii?
Într-un magazin
De jucării
Sclipește cheia casei tale.
Bagă de seamă,
Dacă pleci nu mai vii,
Harta e imprecisă,
O să mori in pustii.
Harta e imprecisă,
O să mori in pustii.
Foamea vine mâncând,
Foamea vine cântând,
Foamea naște copii.
Încălzindu-ne strânși
La focuri târzii,
În haine de-ntuneric, râdem-
Se putea și mai mult,
Oare cât o mai fi?
Dar v-am lăsat lumea plină,
Arte și meserii.
Am cântat fără vină,
Arte și meserii,
Înapoi în grădină,
Arte și meserii,
Arte și meserii.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de incertitudine și dezolare, folosind metafore puternice pentru a descrie o lume imperfectă și o iubire imprecisă. Reflecția asupra condiției umane și a moștenirii lăsate în urmă este centrală.