Se jertfesc versuri pe coală în direcții corelate,
Șlefuiesc alei mentale, deschid poteci rafinate.
Flux flexibil de fotoni cu acorduri de chitară,
Sinistrate-n controverse cu parfum de primăvară.
Am șters tristețea cu-n zâmbet, inima mi-a dat trezirea,
Amazonu-i în ședință, lipsa lipsei e-mplinirea.
Vorbeam cu o umbră roșie clandestină-n frâu de drum,
Închideam ochii aici, deschideam în alt tărâm.
Am lăsat în urmă falșii ca pe pași și fără scop
Și am constatat că iadul, raiul par a fi același loc.
Nu am trecut cu vederea că nu știu un’ se ducea,
D-au trecut minutele prin oglinzi în fața mea.
Croiam schițe de-asfințit c-un papirus de cobalt,
Compresat și-atat de dulce precum fire de diamant.
Mi-am pierdut mințile și n-am stat să le caut pe alei,
Dacă speranța moare ultima, ești mort dinaintea ei.
Direcția mea-i unde bate ceața verde defrișată,
Unde zeii și ateii nu au călcat niciodată.
Unde-i liniște deplină pe o miriște eternă,
Unde visu-i vis lucid când îți pui capul pe pernă.
Paradoxal ai în ADN, fiecare dinastie
Și tu ești și tu pătat cu păcatul din vecie.
Vrei o sentință clară și concisă, nu te judeca,
Că nu ai dat la drept și n-ai vreun drept asupra ta.
Acum ascultă-mă, și mie mulți mi se par ridicoli
Și după cum vezi sunt prea mândru ca să am idoli.
Picături de beznă ard pe arhipelag, nu mai e mult
Până când vântul bate, frunzele cad duse de vânt.
Mi s-a spus să las ce scriu, să uit că am inspirația
De a face asta dar ce fel de tată-și abandonează creația?
Nu renunț la asta, de ce-aș face-o, ce-mi poți oferi mai bun?
Poezia e regina și îi sunt pe veci stăpân.
Rămân același idiot și zic tot ce-mi trece prin cap
Atunci când sufletu-ți vrea răul mintea-i singurul aliat
Și tot ce încerc să fac e să repar caractere
Care vor să lase restu-n urmă și să treacă de bariere.
Îmi place să-i las cu sufletu la gură, eu îl țin cât mai departe
Și știu că tot adevărul e aflat doar după moarte
Ca și o carte, viața-i o carte, vrei, nu vrei, ai de citit
Și răspunsurile pe care le cauți le găsești doar la sfârșit.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde legate de viață, moarte și inspirație. Vorbitorul își exprimă refuzul de a renunța la creația sa poetică, considerând-o o parte esențială a identității sale și căutând adevărul și răspunsurile la marile întrebări ale existenței.