Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea.
Remedii fără număr să afli-n cartea mea.
Doar un sărut, Iubito, pe buze de-aș avea,
ca pe-un sigiliu magic în suflet l-aș păstra.
Sigiliu mai puternic ca al lui Suleiman,
și-aș stăpânii regate supuse de Coran.
Săgeata sorții crude, otrăvitoare rază,
în inima-mi pătrunse! O, cât e de spăimoasă!.
Dar, poate, mai de-aproape găsi-vei că-i frumoasă.
Oricare roză poartă o taină nepătrunsă:
Vedem în piețe roza – esența-n văl e-ascunsă.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și dorință, folosind metafore puternice legate de iubire, soartă și mister. Vorbitorul tânjește după un sărut care să-i sigileze sufletul și se confruntă cu loviturile sorții, găsind totuși frumusețe și taină în lucrurile din jur.