O clipă dacă-ai trece pe lângă casa mea,
al fericirii Phoenix în cursă va cădea.
Când inima-nchinată mi-a fost buzelor tale,
cea mai curată apă făptură-mi răcorea.
Nedemni sunt regii prafului din prag să ţi-l sărute,
Ci eu, răspuns la zâmbet aş mai putea spera?
Şi totuşi, Hafiz, poarta n-o părăsi cu ciudă
şi cu mâhnire. Aşteaptă şi-ncearcă şansa ta.
Poate-n curând norocul nu te va mai uita
şi zarul pe-al tău nume, în fine, va cădea.
Ca o nădejde luna se-nalţă sus pe cer,
terasa s-o inunde cu argint din raza sa.
Când Hafiz cântă praful sfinţit din strada ta,
grădina vieţii-n roze se va înmiresma.
Când inima-nchinată mi-a fost buzelor tale,
cea mai curată apă făptură-mi răcorea.
Nedemni sunt regii prafului din prag să ţi-l sărute,
Ci eu, răspuns la zâmbet aş mai putea spera?
Şi totuşi, Hafiz, poarta n-o părăsi cu ciudă
şi cu mâhnire. Aşteaptă şi-ncearcă şansa ta.
Poate-n curând norocul nu te va mai uita
şi zarul pe-al tău nume, în fine, va cădea.
Ca o nădejde luna se-nalţă sus pe cer,
terasa s-o inunde cu argint din raza sa.
Când Hafiz cântă praful sfinţit din strada ta,
grădina vieţii-n roze se va înmiresma.
Sensul versurilor
Piesa exprimă speranța într-o iubire pură și împlinitoare, asemeni unui Phoenix renăscut din propria cenușă. Naratorul așteaptă cu încredere ca destinul să-i surâdă și să-i ofere șansa la fericire alături de persoana iubită.