Salut, Șiraz – cetate ce n-are-asemănare!
Să te păzească Cerul de orice-asemeniințare!
Mii laude și sclavă acestei țări, pe care
a dăruit-o Domnul cu har și cu splendoare!
Când briza te atinge, ea pleacă parfumată
cu chihlimbar, și alte cetăți în jur îmbată.
Nu mă trădezi din visul meu roz ca trandafirii,
să nu mai simt durerea adâncă-a despărțirii.
Iar dacă ea dorește, o, inimă-al tău sânge,
fără regret tu varsă-l în inima ei dulce.
Și dacă-absența-i, Hafiz, ți-aduce-atâta jale,
cu ce cânt ai s-o-ntâmpini, în prag, la-ntors din cale?
Sensul versurilor
Piesa este o odă adusă orașului Șiraz, exprimând admirație și dor. Versurile evocă frumusețea locului și sentimentele profunde legate de acesta, inclusiv dorința de a depăși durerea despărțirii.