Ce turnuri vechi, orașul
Îmi pare-n asfințit
Un șters tablou în zare
Cu neguri zugrăvit.
În vântul umed, crețuri
De valuri mici răsar.
Luntrașul mână luntrea
C-un ritm domol și rar.
Iar soarele privește
Din pragul zării mut
Și îmi arată locul
În care te-am pierdut.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de melancolie și pierdere, evocat de imaginea unui oraș vechi la asfințit. Naratorul rememorează un loc asociat cu o pierdere personală, accentuând tristețea și regretul.