Heinrich Heine – Ce Turnuri Vechi
Ce turnuri vechi, orașulÎmi pare-n asfințitUn șters tablou în zareCu neguri zugrăvit.În vântul umed, crețuriDe valuri mici răsar.Luntrașul mână luntreaC-un ritm domol și rar.Iar soarele priveșteDin pragul zării mutȘi îmi arată loculÎn care te-am pierdut.