Aștept… Fug ape fermecate…
Privighetori, acolo și aici…
Sub lună, ierbi cu nestemate,
În toată umbra, colb de licurici.
Aștept… Pe ceruri pure, stele
În fără de sfârșit sobor.
Bat clipe-n țărmul vieții mele,
Mi-i trupu-n floare și-n fior.
Aștept… Sub vânt din sud adus,
Mi-i greu să plec și greu a sta…
Căzând, se șterge-o stea-n apus.
Mă iartă, stea de aur, steaua mea!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de așteptare contemplativă în mijlocul naturii. Vorbitorul se află într-un moment de tranziție, simțind greutatea alegerilor și regretând pierderea, simbolizată de steaua care cade.