Ca ieri, noi pluteam împreună
Prin săli, pe sub muzici măiastre…
Ardea mult firava ei mână,
Iar ochii ardeau ca și astre.
Dar ieri, pân’ mormântul s-o-nchidă,
La dânsa privit-am cu inimă grea,
La fruntea cea rece, de cridă,
La trup ce-n brocarturi dormea.
Dormeam, și deasupra-mi aveam
Obraz cadaveric de lună.
Prin săli, eu cu dânsa pluteam
Pe sub muzici măiastre-mpreună.
1842
Sensul versurilor
Poezia evocă amintirea unei iubiri pierdute, rememorând momentele frumoase petrecute împreună. Contrastul dintre trecut și prezent, marcat de moartea persoanei iubite, accentuează sentimentul de melancolie și pierdere.