Fugă de cal vioi și ager mi-a fost viața
Am știut să cutreier lumea-ntreagă
Numai o fată mi-a fost dragă
Și-am dormit până târziu dimineața.
Calul bătrân s-a desfăcut în bucăți
Ce-or să fie mâini de viermi și de șoareci roase
Dragostea mea: Iată învățătura ce nu e în cărți
Stai lângă masă tăcută și coasă.
Eu o să-ți spun ce te așteaptă mai departe
Coasă gândul meu pe o rochie de mătasă
Până ce-o să te doară ochii – și-o să fii mireasă
Și până ce gândul meu o să fie carte.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra vieții trecute, a iubirii pierdute și a inevitabilității morții. Vorbitorul îndeamnă persoana iubită să accepte destinul și să găsească consolare în activități simple, precum cusutul, în timp ce el își transformă gândurile în artă.
