Nu eu strig, pământul duruie,
Vezi, vezi, că satana a înnebunit,
Lipește-te-n izvoare de baza curată,
Mulează-te-n placă de sticlă,
Ascunde-te după lustrul de diamante,
Sub pietre printre gâze,
Oh, ascunde-te-n pâinea proaspătă,
Tu sărac, sărac.
Cu averse fragede infiltrează-te-n sol –
În tine degeaba îți vei spăla,
Doar prin altul poți să-ți speli obrazul.
Să fii dungă pe firul ierbii
Și vei fi mai mare decât axa lumii.
Oh, mașini, păsări, frunzări, stele!
Mama stearpă după copil se jeluie.
Prietene, dragul, iubitul meu prieten,
Fie oribil, fie splendid,
Nu eu strig, pământul duruie.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a te ascunde și de a te transforma în elemente ale naturii pentru a scăpa de influențe negative. Sugerează că purificarea nu vine din interior, ci prin intermediul altcuiva sau a ceva exterior.