Eu sunt regele vânat
De îngheţ şi de marii ţurţuri
Şi de nălucile frigului
Cu bocancii vântoaselor lui.
Eu sunt cel neîncununat
În lumea ploilor
Vânat de fulger şi de trăsnet
Şi de şuvoaie.
Eu sunt copilul pierdut
Al vântului
Cel care trece prin mine căutând altceva
Cel care nu mă recunoaşte deşi plâng.
Eu sunt creatorul
Lumii
Cel care se rostogoleşte ca să-mi zdrobească
Şi să-mi stingă cunoaşterea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de singurătate și alienare, folosind imagini puternice din natură. Protagonistul se simte vânat și nerecunoscut, chiar și în rolul său de creator.