Ted Hughes – Pericole Vrăjitorești

Cioara s-a gândit la un palat –
Buiandrugul acestuia s-a prăbușit peste ea, i s-au găsit oasele.
Cioara s-a gândit la un autoturism rapid –
I-a ieșit șira spinării prin piele, a rămas golită și fără brațe.
Cioara s-a gândit la vântul libertății –
Iar ochii i s-au evaporat, vântul șuiera peste osul sfenoid.
Cioara s-a gândit la răsplată –
Iar aceasta a sugrumat-o, ieșind intactă din stomacul ei mort.
Cioara s-a gândit la tot ce este moale și cald, pentru totdeauna
rămas în amintire –
Atunci a fost legată la ochi cu-o pânză de mătase și aruncată
într-un vulcan.
Cioara s-a gândit la inteligență –
Aceasta s-a întors împotriva ei și a frânt-o la porțile-i sterpe.
Cioara s-a gândit la letargia naturii –
Și i-a crescut un stejar în ureche.
Un rând dintre puii ei negri stătea în vârful acestuia.
Au zburat, îndepărtându-se.
Cioara
Nu s-a mai mișcat niciodată.