Trenul soarelui aprins gonise
În fața pragului meu indolent.
Du-te, doar.
Urmele tale
Nu-i dor deja.
E liniște
Numai o clipocire:
Peștele meu gras îi dau înapoi râului
O furișare:
Pasărea mea slabă îi dau înapoi câmpiei
Du-te, doar
Își acoperă frunza știrbită
Floarea.
Vezi?
Deja se înserează.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a renunțării la trecut. Imaginile naturii, precum trenul soarelui, peștele și pasărea, simbolizează amintiri și experiențe care sunt lăsate în urmă odată cu apropierea serii.
