Un marș al tăcerii
Se aude prin noapte
Pași grei prin zăpada pătată de morți
Bătrâni cu bărbi albe uitate de vreme
Și nopți de gheață pierdute între stele
Tăcerea e mare prin munții de gheață
Sihastrii se închină la a noastră soartă
Și vremea se lasă tremurătoare înspre noi
Să fim iarăși oameni, să venim înapoi
Să fim iarăși oameni, să venim înapoi.
Speranța firavă rămâne-n cutie
Curelele toate spre noi se reped
Speranța înseamnă numai tărie
Și viața ce se mai poate trăi
Speranța pentru voi cei care mâncați pâine neagră și cerșiți la colț
Speranța pentru cel mare, cel tare
Dar și pentru cel ce mai are vreun rost.
Zăpada pătată de sânge de oameni
Dureri nesfârșite pentru cei cu patimi
Și nopți pline de lacrimi de patimi, de jale
Și nopți care nu se sfârșesc în cale.
Speranța firavă rămâne-n cutie
Curelele toate spre noi se reped
Speranța înseamnă numai tărie
Și viața ce se mai poate trăi
Speranța pentru voi cei care mâncați pâine neagră și cerșiți la colț
Speranța pentru cel mare, cel tare
Dar și pentru cel ce mai are vreun rost
Sensul versurilor
The song speaks of a fragile hope amidst suffering and hardship. It highlights the resilience of the human spirit in the face of adversity, offering hope to those who are marginalized and struggling.